An noul :)...Fiecare zi e ceva nou... Notiunea de "an nou" suna a marketing "de duzina",dar imi place atat de mult! Imi place pentru ca mereu stabilesc tinte,fac planuri pentru care uit sa trasez si eventuale schite sau etape... M-am hotarat sa revin la scris (SI la scris).Mda,am remarcat ca incep sa ma contopesc cu oamenii din jur,cu anturajul,cu oamenii noi...Da,cu oamenii noi:mi-e atat de teama de depententa ce mi-ar putea fi provocata un om nou incat ma contopesc cu un metal si ma transform in propriul scut. Nu exista un metal universal valabil cel cu care ma contopesc de obicei; uneori e otel,plump,alteori tabla ieftina.In functie de calitatea acelui metal,risc ca scutul meu sa fie aproape inutil iar "omul-nou" sa ma poata lovi in buna voie. Dar anul acesta va fi unul cel putin special; am hotarat sa ma cunosc...mi-am dat seama ca nu ma cunosc,nu stiu cu adevarat ce vreau,ce imi place...Stiu cu siguranta ca am inceput sa ma contopesc cu lumea inconjuratoare si nu e tocmai bine pentru ca imi pierd "eul" printre gandurile/gesturile/atitudinile/trairile/reactiile lor. De aceea,revin la MINE. Fara jena si teama,voi fi iar EU! Da,eu,indiferent de criticile sau judecata celorlalti; pana la urma nu am o viata de proba! E unica viata pe care o detin,unica sansa de a TRAI cu adevarat si nu doar de a exista conform "destinului". Voi gandi cum vreau,voi reactiona cum voi simti (poate impulsiv;sa fie oare salbatic?nu-mi pasa!),voi simti indiferent ca va fi durere sau deziluzie! Scutul acesta probabil ma apara de viata in sine...Nu stiu,dar voi afla in acest an. N-ar fi nici prima nici ultima durere/pierdere/umilire/dezamagire,asa ca de ce sa ma mai ascund cand nimic nu ma poate limita decat sfarsitul? Iar notiunea de "sfarsit" o intalnesti o singura data: cand intalnesti moartea. Asadar sunt in viata,e timpul sa traiesc asa cum vreau/simt/doresc/gandesc/stiu! Fuck it!

O lume minunata imbracata in doliu

Traim intr-o lume minunata dar invelita in negru.
Uitam sa privim cerul caci avem ochi sa-l vedem zilnic.
Cineva mi-a spus demult ca si el probabil ar avea aceleasi senzatii ca si mine daca ar avea timp sa se gandeasca la asta; dar faptul ca are atatea griji materiale ii tine ocupata nu doar mintea,ci si spiritul.
Am vazut niste imagini. Mi-au reamintit cat de norocoasa sunt pentru ca sunt tanara si am timp,pentru ca am mainile,picioarele si inima intreaga,pentru ca pot vedea, pot auzi,pot vorbi, pentru ca pot gandi si simti,pentru ca inca nu e nimic pierdut intr-o lume in care ne pierdem.
Voi reveni la planurile pe care le-am schitat dar m-am oprit din drum,fara sa ma abat macar...pur si simplu: am stagnat.
Mi-e dor de oamenii aparent saracaciosi care stiu sa fie naturali si deschisi printr-un cantec de chitara rece.
Imi pare rau ca multi mergem "la gratar" inveseliti de ideea timpului liber,a socializarii sau a mancarii si bauturii, fara ca atunci cand ne asezam sa atingem cu degetele iarba. Cine spune ca sunt nebuna? Pentru ca e vorba de "votul majoritatii"? Dar poate ca toata lumea e nebuna,iar nebunia devine astfel normalitate. Poate ca sunt prea putini cei normali.
Pana la urma suntem muritori. De ce nu ne bucuram de timpul pe care-l avem, de locurile in care pasim, de cei de langa noi, de nimicurile ale caror dor il poarta cel ce stie ca poate maine nu mai e o zi?

Girl,you got to change your crazy ways!

Really?!

Não se esqueça de mim

:) Right!


Onde você estiver, não se esqueça de mim.
Com quem você estiver, não se esqueça de mim.
Eu quero apenas estar no seu pensamento, por um momento pensar que você pensa em mim.
Onde você estiver, não se esqueça de mim. Mesmo que exista outro amor que te faça feliz.
Se resta, em sua lembrança, um pouco do muito que eu te quis, onde você estiver, não se esqueça de mim.
Eu quero apenas estar no seu pensamento, por um momento pensar que você pensa em mim.
Onde você estiver, não se esqueça de mim.
Quando você se lembrar não se esqueça que eu,que eu não consigo apagar você da minha vida.
Onde você estiver não se esqueça de mim.

Did you say it?

Nu am gasit video pentru morala (ultimile 2 minute),asa ca ...In caz de plictiseala,se poate trece direct la partea finala. JUST GREAT!

Si l-am reluat pe NU in brate

-Hai cu mine-alaturi, mi-a strigat
Timpul dinapoi care tacu.
Pot sa-ti dau ce nimeni nu ti-a dat!
Am raspuns fara tristeti: -NU!

.....................................

-Hai cu mine, mi-a strigat Minciuna,
Stiu lumini ce nimeni nu le stiu
Am sa-ti dau ce vrei, intotdeauna!
Am raspuns ca si-nainte: -Nuuu !

-Esti nebun, mi-a spus Nefericirea,
Am sa-ti stau-nainte... si-mi sezu!
-Du-te! ma-mpinse Stralucirea.
Am raspuns si de-asta data: -Nuuuu !

....................................
Virgil CARIANOPOL -Nu

Da domnule!!!!

Ne iubim

Ne iubim atat de mult uneori,incat uitam ca Universul cuprinde mai multe fiinte,nu doar pe noi.
Ne iubim atat de mult incat devenim increzuti,aroganti,cand clocotim in mizerie.
Ne iubim atat de mult ca refuzam sa intindem mana celui care tocmai a cazut langa noi.
Ne iubim atat de mult incat atunci cand stim ca o alta fiinta din Univers nutreste acelasi sentiment pentru noi,ii luam seva sufleteasca pana la ultima picatura,doar pentru a ne reasigura ca suntem iubiti.
Ne iubim atata de mult incat apelam la jocuri psihologice spre satisfactia orgoliului,manipulam prin slabiciunea noastra pe altul...caci ne iubim atat de mult incat refuzam sa acceptam manipularea ca pe ceva josnic,inlocuindu-i semnificatia cu cea a puterii.
Ne iubim atat de mult incat planurile noastre de viitor vizeaza doar confortul propriei persoane,indiferent daca asta inseamna disconfortul alteia.
Ne iubim atat de mult incat suntem siguri ca o alta fiinta nu are dorinte,iar simpla noastra prezenta in viata ei,alaturi de ea,ar trebui sa-i asigure fericirea absoluta.
Ne iubim atat de mult incat devenim ignoranti.
Ne iubim atat de mult incat atunci cand cineva ne afiseaza adevaratul nostru caracter,suntem gata sa-i paltim cu aceeasi modena,chiar daca aducem argumente nereale.
Ne iubim atat de mult incat o critica la adresa noastra o interpretam drept jignire.
Ne iubim atat de mult incat tanjim in ascuns la viata aparent perfecta a celui pe care aproape ca il uram pentru ceea ce detine.
Ne iubim atat de mult incat negam existenta oricarui tip de divinitate,caci nimic n-am putea iubi mai mult decat pe noi.Caci lumea incepe si se termina prin noi,odata cu noi.
Ne iubim atat de mult incat ne distram umilindu-i pe cei inferiori,pe cei cu slabiciuni,pe cei blanzi.
Ne iubim atat de mult incat credem ca iubirea celuilalt e un izvor nesecat ce curge numai catre noi.
Ne iubim atat de mult incat nu se justifica prezenta altei eprsoane in viata noastra.
Ne iubim atat de mult ca vom muri............ pastrand totul pentru noi.